Castiga un premiu cu o poveste de Craciun!

Premiul I

Premiul I

Intotdeauna apropierea sarbatorilor de iarna ne face sa ne gandim la intalnirea cu cei dragi in jurul bradului de Craciun, la cadourile pe care le vom primi sau pe care dorim sa le oferim, la colindatorii ce ne vor trece pragul cu urari pentru Noul An …

Apropierea Craciunului ne face sa fim mai buni, mai intelegatori si mai aproape de semenii nostri, mai ales ca de cele mai multe ori un gest simplu, o vorba blanda de incurajare sau un zambet sunt suficiente pentru a aduce un dram de bucurie in sufletul cuiva.

Prin concursul nostru dorim sa facem cunoscute fapte bune, gesturi simple ce au adus bucurie si sprijin unei persoane aflate la necaz.

Premiul al II-lea

Premiul al II-lea

Cu siguranta vi s-a intamplat sa faceti o fapta buna unei persoane necunoscute, un gest simplu pe strada pentru un batran sau un copil, pentru un trecator ce avea nevoie de ajutor sau de o vorba buna, si asta v-a facut sa va simtiti mai buni.

Va invitam sa ne impartasiti astfel de intamplari intr-un mic comentariu la acest articol, si astfel va inscrieti la concursul ce va avea 3 castigatori.
.

  • Premiul I consta in: ceas de perete Robert Neill London
  • Premiul II consta in: ornament de interior Semisfera de visc Holly si fructe de padure
  • Premiul III consta in: vase decorative din portelan

Premiul al III-lea

Declaram deschis acest concurs din acest moment pana luni 25.11.2013 ora 21. Castigatorii sunt desemnati de catre echipa RobertoRossi.ro cu ajutorul Random.org si vor fi anuntati aici in cursul zilei de 26.11.2013.

Pentru a-i ajuta sa intre in posesia premiului, acestia ma vor contacta la adresa elena.ilie357@gmail.com in 48 de ore de la anuntarea castigatorilor acestui concurs.

Asteptam cu drag povestile voastre si va uram Succes!

27 thoughts on “Castiga un premiu cu o poveste de Craciun!

  1. Nu stiu daca fapta care o sa o povestesc intra in categoria ceruta dar cu siguranta e o fapta buna!
    Eram in primul an de liceu, aproape de sarbatori.Orele se sustineau dupa masa deoarece dimineata erau clasele mai mari. Ajungan.d la scoala, sub banca mea am gasit o bratara.Prima ora pe care o aveam era cu dl D iriginte si i-am dat lui bratara cu gandul ca o sa o intrebe in clasa de dimineata a cui e.Bineinteles ca gestul a fost rasplatit cu varf si indesat deoarece dl diriginte a considerat ca am facut o fapta buna.A m fost laudata la sedinta cu parintii si prin toata intamplarea asta am castigat putin in fata clasei si a profesorului.Nu zic ca dupa toata treaba asta toti colegii care gaseau ceva uitat prin banci, mergeau la dl profesor cu gandul ca vor fi si ei rasplatiti. :).Asta e povestea pe care o am acum in minte.Pentru mine a insemnat ceva.

  2. Cea mai mare bucurie in prag de sarbatori este ca am facut un pachet cu hainute si le-am donat unui copil de 1an si 5 luni abandonat de parinti,desi s-a nascut prematur s-a chinuit sa supravetuiasca ,povestea este trista dar cu final fericit,acum o sa aiba o familie care o sa-l adopte pe micut.,:) o sa pastrez legatura cu el si o sa-i mai trimit oride cate ori pot,pentru ca el este un sufletel nevinovat si merita si el ce e mai bun si frumos :).

  3. multumim LESAN ANGELA pentru ca ai deschis seria povestilor frumoase despre oameni frumosi si buni! echipa RobertoRossi.ro

  4. Am o familie, formata din 3 persoana, mama si cei 2 copii pe care si-i creste singura, pe care ii ajut cand pot cu bani, haine, alimente.

  5. Buna
    Am facut o fapta buna pe care nu o sa o uit, sper ca toate viata mea :).Eram acum un an la facultate in Brasov, ma intorceam de la cursuri in drum spre camin si nu stiu de ce dar am ales sa merg pe jos si sa nu iau autobuzul de data asta…Pe drum in dreptul unei case, bate cineva in geamul care dadea in strada, ma uit si era o doamna in varsta care imi face semna sa intru in curtea interioara ..normal ca ar fi trebuit sa ma gandesc de doua ori dar am intrat, dansa a deschis usa de la casa unde statea si m-a rugat sa o ajut sa se incalte- era atat de batrana si singura (cred) ca nu putea sa se descurce singura ….
    Am ajutat-o si am plecat pe drumul meu foarte incantata de gestul facut :) Dar fapta mea nu a ramas nerasplatita , era o perioada in care, ca orice student stateam mai prost cu banii si cand ajuns in aceeasi zi la camin, un coleg care imi era dator s-a gandit sa imi dea inapoi o parte din bani, care tareee bine mi-au prins….Asa am ajuns sa consider ca doamna aceea era de fapt „o zana buna deghizata”

    Multumesc,
    Diana

  6. In perioada sarbatorilor cu totii devenim mai darnici, mai duiosi mai atenti cu nevoile celorlalti, iar sufletul nostru este mai sensibil.
    Deasemenea,este o perioada cand parca as vrea sa aduc o bucurie tuturor celor pe care ii cunosc cu ocazia sarbatorilor. Cadouri, ornamente de craciun, CD-uri cu colinde, mici atentii pe care le cumpar cu mare atentie si drag. Ratacind printre amintiri ma revad cand asteptam cu mare emotie „Mosul” si reintru in acea perioada minunata de basm a copilariei.
    Si anul acesta astept cu drag Craciunul si perioada sarbatorilor de iarna. Usor, usor spiritul lui se apropie !

  7. Si-acum il vad alergand , saracu’ la fabrica unde l-am trimis sa se angajeze…Avea pantalonii trei sfert, pana la glezna, bocancii prafuiti. Coleg cu mine de serviciu. Eu secretara el muncitor la banda , baiat inteligent stia franceza foarte bine si terminase mecanica in Timisoara…Directoarea „nu-l avea la inima” si , intr-o dimineata inabusitoare de iulie i-a facut „foaia” pe care o facea de regula celor de care voia sa scape din firma . A venit tanarul in birou cu lichidarea la zi semnata ,cu ochii negri in lacrimi, cu aripile retezate , cu pantalonii trei sfert si bocancii prafuiti , cam mari la spate …nu mai era loc pentru el nici ca muncitor nici ca nimic , nu gresise profesional ci doar poate cu privirea sau infatisarea lui sau cine stie cu ce. In acel moment am simtit si am stiut ca pot face ceva pentru cineva, pentru un OM. Aveam o prietena care lucra la o fabrica a unor francezi ; am sunat-o, chiar aveau nevoie de oameni acolo, mai ales ca eroul din poveste stia si franceza. Si acum , dupa 6 ani lucreaza tot acolo, s-a casatorit si are si un copil, a fost la specializare in Franta si acum este tehnician mentenanta la masinile de productie din fabrica respectiva.
    Mi-a multumit de sute de ori………

  8. Vreti poveste de Craciun? N-am! Ce a-ti zice de o poveste … nu de tot anul ci de toata viata (55 de ani) sau macar de cand imi pot asuma responsabilitati. Am fost omul de nadejde al familiei care s-a aflat la momentul potrivit langa cel aflat in nevoi si l-a dus la doctor, ori l-a ingrijit. Am crescut copii sanatosi si cu handicap, sarutand un pui de tigan, meditand un absolvent de clasa a 8-a, sfatuind un adolescent despre prima iubire, ori despre familia lui care, sigur ca il iubeste, …atragand sponsorizari importante pentru acesti copii. Cat despre hainutele mele de acasa, un paracetamol din geanta, o mana de detergent, ori rugamintea pisiceasca catre sot sa le repare si lor un geam, ori un dulap… nu mai incape discutie. Iar acum tot asa, cresc copii altora, (dar acestia sunt norocosii soartii) pe care ii iubesc ca pe copii mei.Intr-un timp eram suparata pe viata: de ce eu? Dar numai eu? Dupa ce am descoperit ca asta-i Karma mea, asta imi e rostul pe pamant, in aceasta viata, ajut in continuare la ori ce pas, in orice zi, cu ce pot, neasteptand nici o rasplata.

  9. In ajun de Craciun,a devenit deja un obicei,ca impreuna cu cativa oameni de suflet sa mergem la un Camin de Copii,in sectorul 1 sa ducem pachete cu mancare si dulciuri.Bucuria copiilor ,zambetul si privirile lor calde sunt recompensa noastra pentru ceea ce facem…….!

  10. Era o zi de toamana. Intr-o mana aveam o sacosa, iar in cealalta umbrela deschisa, ploua. Deodata a inceput sa ploua torential, langa mine era un cersetor fara picioare, pe o placa din aceea cu rotile, care se chinuia sa ajunga la un adapost. Mi s-a rupt inima de mila si i-am tinut umbrela, ajutandu-l pe acesta sa ajunga intr-o scara de bloc. Mi-a multumit inclinandu-se in fata mea.

  11. Vreau sa ajut, ori de cate ori pot, copiii. La una dintre scoli,, unde profesez, am un baietel sarac, nu invata prea bine, dar isi da silinta. Provine dint-o familie numeroasa si parintii nu sunt interesati de ce se intampla cu acest copil. Imi doresc sa termine macar 8 clase. Ii ofer , cand sunt in scoala, cate ceva de mancare sau bani. Iar cand am haine care sa ii vina ii aduc, de la copilul meu. Mi-as dori sa nu mai existe astfel de copii napastuiti de soarta, care sa nu aiba nici un viitor. Daca i-ati vedea tristetea din ochii lui albastri …

  12. O seara memorabila
    Imi aduc aminte cu drag de o fapta buna facuta chiar inainte de venirea lui Mos Nicolae …eram la curs de Camerista sau Lucrator in hoteluri cum se spune mai nou si adunasem bani toate fetele (eram vreo 15 aproximativ) pentru masa de dupa examen pentru profesori ,cum nici una nu sa oferit sa adune banii am spus ca ajut si eu daca trebuie la cumparaturi ,binenteles auzind asta toate au spus ca sa ma ocup eu de tot (discutand cam ce ar trebui sa cumparam am tot dat fiecare cu parerea si eu fiind mai deschisa am spus ce idei aveam ) ..sincer nu vroiam pentru ca mereu se nasc diverse discutii cum se intampla de obicei sau nemultumiri cum a fost masa aranjata sau poate nu era ce trebuia pe masa …si ma gandeam oare ce fac ? dar la insistentele lor am acceptat sa fac eu tot .Binenteles ca am pus tot pe lista nu am omis nimic (imi place sa ma ocup de toate pana la cel mai mic detaliu la tot felul de aniversari sau sarbatori chiar cu cateva zile inainte) .Acum aveam la dispozitie doar o zi …sau adunat banii …am fost la cumparaturi ,am luat tot ce trebuia iar seara dupa ce toate de pe lista erau luate am constatat ca au mai ramas in jur de 40 lei …ce sa fac cu ei? luasem tot si mi-a venit o idee fantastica ,cum se apropia Mos Nicolae …era chiar in seara cand se termina masa cu profesorii …am zis ca nu are rost sa duc restul si sa impart la atatea fete(erau bani ff putini poate 3 lei de una ,aproximativ ) am mai pus de la mine cam inca pe atat si am mers la ..cumparatauri din nou…am cumparat dulciuri si la fiecare colega i-am facut un pachetel de mos , dupa ce sa incheiat cu petrecerea la iesire aveam 4 plase cu pachetelele si am iesit prima asteptand sa apara colegele ,am oferit fiecareia din ele un cadou alaturi de un zambet cat fata ,,,(nu avusesem emotii la examen cum aveam cand am oferit ceva din suflet )…unele au ramas surprinse ..altele au zambit ..iar altele aveau lacrimi in ochi ..nu se asteptau la asa gest frumos din partea unei colege pe care nu o stiau chiar atat de bine…ma intrebasera de unde am avut bani si le-am spus de restul ramas (au zis ca trebuia sa ii pastrez ca am facut drum pana la magazin ,am cumparat atatea …benzina consumata ..etc) si faptul ca am pus eu diferenta pentru a le face o bucurie de mos …am fost imbratisata si mi-au multumit din suflet pentru gestul facut …asta a contat atat de mult ca simteam ca imi explodeaza inima de bucurie …nu a contat decat ca am facut fericite chiar daca pe scurta durata niste persoane minunate si cred ca se gandesc la mine si cadoul facut in fiecare an de mos <3

  13. Fac fapte bune ,destul de des ,insa nu-mi place sa povestesc nimanui acest lucru.
    Cumpar de mancare cand vad un flamand , dau haine celui dezbracat ..
    De curand , am intrat intr-o farmacie sa=mi cumpar ceva de raceala .In fata mea , o batranica avea o lista intr-o mana iar cu cealalta cauta ceva de zor intr-o sacosa .Scoate la un moment dat o batista …in care avea ceva banuti .I-o da farmacistei,
    Farmacista ii face totalul si-i spune babutei ca nu-i ajung banii , atunci batrana
    alege sa cumpere doar ce era pe lista pentru mosul dansei ,ea zicand ca-i mai
    rezistenta .Mi-au dat lacrimile….i-am achitat toate medicamentele si i-am mai pus ceva in batista .Se uita la mine si spune :,,sa mai zica ,careva,ca nu exista minuni pe lumea asta ,,….Am zambit usor, si i-am urat sanatate .

  14. In perioada sarbatorilor de iarna simt un inbold interior sa fiu mai atent cu cei din jur si sa ii ajut dupa puterile mele pe cei care sunt in difilcutate,am in vecini cateva familii care se descurca greu si in fiecare an urmaresc sa aiba o masa de Craciun cat mai inbelsugata,copii sa aiba sub brad un cadou.

  15. Povestea este de fapt despre fapta buna pe care a facut-o prietena mea draga Simona, care tocmai si-a pierdut mama (iar premiul va fi tot al ei, daca va fi cazul, desi ceea ce merita ea este muuult mai mult). Aceasta prietena a fost ingerul meu pazitor, mama si sora mea, atunci cand mi-a fost cel mai greu in viata, adica in urma cu 6 ani, cand mi-am pierdut tatal in preajma Craciunului. Viata mea s-a schimbat radical in acea perioada: incheiasem 7 ani de casnicie nefericita si ma mutasem singura pentru prima oara in viata mea, ramasesem fara serviciu, iar peste toate astea care deja ma depaseau, l-am pierdut si pe taticul meu. Nu am cuvinte sa descriu cat de pierduta m-am simtit atunci. Ei bine, Simona a fost omul care m-a ajutat sa trec peste toate astea. Statea cu mine in telefon cu orele si ma imbarbata, a avut grija de mine si ma verifica sa mananc in fiecare zi, imi aducea mancare si medicamente atunci cand aveam nevoie, mi-a adus inclusiv un pat cu noptiere pentru dormitor, pentru ca nu aveam mobila! Aceasta este Simona, prietena mea! Si asa este cu toata lumea, si asa era si mama ei care s-a dus, din pacate prea repede.. Eu sunt foarte bine pe toate planurile acum, si simt ca-i datorez si ei acest lucru. Iar ea este tot langa mine, bineinteles. Sper sa fiu si eu o prietena la fel de buna, si dau si eu mai departe .. Oricum, sunt cea mai recunoscatoare!

  16. in general cei care fac fapte bune fara a dori neaparat multumiri pentru asta, nu sunt dornici sa le dezvaluie . . . eu nici nu mi-am pus problema vreodata sa fac un bine pentru a primi ceva in schimb . . . nici nu stiu daca ceeea ce fac eu ori de cate ori am ocazia, se numeste fapta buna . . . daca a da din suflet cateva mere sau o paine sau un banut unei batrana care sta zilnic la usa unui magazin, neindraznind sa intre inauntru pentru ca nu ar avea cu ce sa cumpere cele trebuincioase . . . daca a darui florile primite de la copiii mei de la scoala batranei din blocul meu, care ma intampina de fiecare data cu o vorba buna si imi ureaza sa am o zi buna . . . daca a strange toate creioanele, pixurile, seturile de carioci, de creioane colorate, de acuarele noi pe care fiul meu (candva un mare impatimit al artei desenatului) nu le mai foloseste si a le imparti copiilor mei mai neajutorati de la scoala . . . daca a darui jucariile, atat de dragi candva fiului meu, copiilor de la gradinita de vis-a-vis sau copiilor colegei mele . . . daca a darui o haina care, desi e noua, nu ai imbracat-o ani la rand, unei persoane care n-are asa mult ca tine . . . daca toate astea sunt fapte bune, atunci ma declar multumita! si, doar zambetul celui din fata mea este suficient si ma rasplateste insutit . . . doar daruind, ramanem in amintirea celor cu care am avut ocazia sa ne intalnim in timpul vietii noastre . . . !

  17. Am o mama de aproape 90 de ani cu diagnosticul Alzheimer,fiind zilnic ocupata am fost nevoita sa angajez o fata care sa se ocupe de ea. Mult timp nu am gasit , dar intr o zi mi a atras atentia o femeie simpla si am intrebat o daca nu vrea sa aibe grija de o batrana . Imediat am vazut un ”licar”de bucurie in ochi ei si de a doua zi a inceput serviciul.Ulterior i am aflat povestea ei are in
    jur de 35 de ani si trei fete, cea mai mare in clasa a5 a , a doua de 4 ani, iar cea mica de 2 ani ,sotul ei nu este angajat locuiesc intr o camera de 8 m patrati si am intrebat o din ce traiesc . Pana acum din ce pescuia el , daca prindea ceva. Zilnic mergea acasa si spala rufe ore intregi. Asa am hotarat sa o ajut cumva si intro zi am chemat o si i am oferit o masina automata de spalat rufe , o combina frigorifica un aragaz, si acum de Mos Nicolae un televizor.Ma bucur ca am putut sa va dezvalui bucuria mea..

  18. Eram foarte bolnava……faceam naveta la Brasov la raze,sectia oncologie,eram operata cu cancer de san!
    Fata mea era in clasa a XI_-a si avea febra mare ,puroi la amigdale si a fost transferata la pediatrie.In fiecare zi ma duceam la ea in spital.In camera ei era o fetita de 5 anisori…dar arata mai mic la varsta! Se uita ce am adus pt fiica mea.Am intrebat cine e fetita aceasta si nu vine nimeni la ea??
    Mi a zis fata mea nu vine nimeni numai la plecare daca vine……in fiecare an iarna e in spital ,daca se imbolnaveste il duce maica sa si nu vine dupa ia numai primavara!Am inceput sa vorbesc cu ea….si mereu aduceam o jucarie si mancare si pentru ea.Daca nu veneam la timp intreba micuta de la fata mea cand vin eu,de ce nu am venit??Fata mea a iesit din spital dar ma mai duceam si la fetita ,trei ori pe saptamana si nu am putut lasa……..cred ca era o fapta buna!Eu am simtit ca fata mica imi da putere si trebuie sa ma duc la ea!…Dupa un timp nu m am dus ,dar dupa 6-7 luni ne am intalnit la gara …era cu maica sa si a venit la mine,m a prins de mana si ma salutat,razand!Am inceput sa plang de bucurie,luam in brate si ne pupam reciproc!!!Am facut o fapta buna,dar era rasplatita de micuta mea,Evike!!

  19. Gesturi mici care conteaza enorm pt cei din jurul nostru si care mie imi aduc multumire sufleteasca fac adesea.Zilele trecute povesteam pe o pagina de cazul unor baiatei de la tara care nu au gustat inca banane si muscand din ea,au zis ca e amara.La decojirea ei…au aflat ca e buna.Cel mare care o primise de la mine a tinut jumatate si pt fratiorul lui.Din gestul meu,el a vrut la randul lui sa faca un alt gest de iubire si daruire….iar asta i-a adus lui inca o banana si una fratiorului.Povestea e mai lunga dar vreau sa va povestesc de ceva mult mai recent.Sunt donatoare de sange de vreo 3 ani iar la fiecare 3 luni merg sa donez.Ma face sa ma simt bine si aduce enorm de multe beneficii organismului.
    Eram la rand sa donez si in sala de asteptare mai era un domn cu fiul sau de mana si incerca sa cumpere sange,pe mutis ca nu te lasa altfel.E tara unde sangele se cumpara cu bani grei daca vrei sa traiesti.Am auzit usor cum il cheama si unde urmeaza sa se opereze.Avea nevoie de sange pt a merge la Iasi ,o operatie la inima.A fost sfatuit sa isi faca rost de sange ..probabil.
    Am intrat la completarea chestionarului de dinaintea donarii si am zis ca vreau sa dones pt domnul respectiv.Ma intrebase daca il cunosc sau am fost abordata pe sala,ca nu are voie sa faca asta…la care eu ,,Il cunosc,e un om la nevoie si vreau sa donez pt el,,A fost indeajuns sa stiu cum il cheama,sa ii stiu nevoile si necazul ca sa il cunosc indeajuns incat sa nu mint ca imi este cunoscut.De abordat nu ma abordase el,deci nu am mintit cu nimic.Am donat sange pt acest domn…am iesit si am plecat cu gandul si cu rugamintea catre Dumnezeu,sa il faca bine si intr-o zi sa il vad pe strada.Faptele bune nu se striga in gura mare dar se povestesc intre prieteni!

  20. Iubesc foarte mult copii iar acest lucru face ca in fiecare an , de Nasterea Domnului sa aduc macar un strop de fericire in sufletele inocente si pure ale copiilor de la orfelinat daruindu-le dulciuri si jucarii . Mirosul bradului , ţipetele de bucurie ale copiilor zambetul acestora , blandetea din ochii micutilor iti umple inima de fericire , speranta , iubire . Sarbatori Fericite tuturor !

  21. Cu ani in urma am vandut apartamentul de la bloc.Persoana il cumparase pentru fiica lui lucra in primarie si l-am rugat sa caute o familie care are nevoie de mobilier,deoarece noi am lasat apartamentul in proportie de 90% mobilat si dotat .Bine inteles ca familia nevoiasa s-a gasit si toate lucrurile au fost incarcate intr-un camion si duse la oameni acasa. Eu sper ca acele lucruri le-au fost de un real folos.

  22. As vrea sa povestesc putin despre proiectul Shoe Box – cadoul din cutia de pantofi – (care este in plina desfasurare in acest moment) si despre care din pacate am aflat abia anul trecut, desi el se desfasoara inca din anul 2007. Proiectul isi propune sa aduca un zambet pe fata unui copil cu ocazia sarbatorilor de iarna. Astfel persoanele doritoare de a ajuta un copil cu varsta intre 2 si 18 ani pot sa ambaleze cadoul lor intr-o cutie de pantofi: dulciuri, carti, rechizite, jucarii, produse de igiena, articole de imbracaminte, o felicitare de Craciun… si sa-l depuna apoi la unul din numeroasele centre Shoe Box din tara (care vor transmite mai departe darurile primite). Pentru campania 2013 termenul limita de trimitere a cutiilor este 13 decembrie – mai multe detalii pe site-ul lor http://shoebox.ro/.

  23. Buna Ziua,

    As vrea sa povestesc o intamplare ce a avut loc acum cateva zile.
    Dupa o zi destul de obositoare de munca, ma intorceam acasa . Mai mult ca in orice alta zi, aglomeratia la statia de tramvai era imensa. Am asteptat 4 tramvaie si in cele din urma, am reusit sa urc incercand sa nu imping sau sa incomodez pe cineva deoarece tensiunile erau destul de mari. In timp ce ma chinuiam sa scot geanta , sa las sacosa din mana , sa caut si sa validez cartela, am auzit o voce suava si blanda de femeie care mi-a spus foarte gentil: ” Vad ca esti obosita, nu ai vrea sa stai jos”. M-a bucurat enorm de mult sa aud pe cineva care era dispus sa ajute pe un seaman, in toata harmalaia de oameni care se tipau unii la altii . Am refuzat-o politicos deoarece doamna de care va povestesc avea 3 nepotei dragalas i alaturi de ea, iar gestul ei mi s-a parut unul laudabil.

  24. In privinta faptei bune, doresc sa spun ca a devenit realizabila anul trecut in ajunul Craciunului, cand impreuna cu colegii mei de munca am filmat un colind care a fost difuzat la Tv.Cu banii care s-au adunat in urma difuzarii la Tv a colindului am cumaprat multe cadouri care au fost plasate la un orfelinat.Sper ca actiunea noastra le-a adus micutilor un strop de fericire si cadoul mult visat:).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>